Capodoperă a stilului brâncovenesc şi post-bizantin, ansamblul monahal Hurez (întemeiat în 1694), este compus din cinci biserici, un palat princiar, un turn-clopotniţă, un “belvedere”, chilii ale călugărilor şi ateliere de ţesut covoare şi pentru picturi murale.
 
 Biserica principală, „Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena”, construită de voievodul Constantin Brâncoveanu între 1690 şi 1694, prezintă, la faţadă, un pridvor larg, cu zece coloane. Concepută ca necropolă a familiei princiare Brâncoveanu, reprezentată în tabloul votiv, cripta a rămas goală în urma execuţiei voievodului şi a celor patru fii la curtea Sultanului la 15 august 1714.
 
 O a doua biserică, dedicată Sfântului Mihai, a fost înălţată în 1700 după un plan dreptunghiular, cu turnuri înalte şi zvelte. Iconostasul bisericii, donaţie a voievodului Constantin Brâncoveanu, se compune din icoane încadrate în lemn de tei acoperit cu foiţă de aur şi sculptat în filigran, înconjurate de fresce murale.
 
 Fortificată câţiva ani mai târziu, mănăstirea a fost totodată reşedinţa domnitorului Brâncoveanu şi a familiei sale. Palatul princiar, construit în partea sudică a complexului monahal, a păstrat coloanele sale de piatră bogat decorate. Edificiile princiare şi bisericile au fost dotate cu mobilier fin sculptat. 
 
 Frescele interioare ale acestor două biserici au fost executate între 1692 şi 1702 de doisprezece meşteri sub conducerea lui Constantin şi a lui Ioan, promotori ai Renaşterii bizantine şi ai stilului brâncovenesc în pictură. Temele lor sunt inspirate din operele bizantine religioase care circulau în acea epocă, inclusiv în versiune românească, „Varlaam şi Ioasaf ” şi „Viaţa Sfântului Constantin”. În decursul secolului al XVIII-lea, o şcoală religioasă de copişti şi o şcoală de pictură de icoane au asigurat celebritatea mănăstirii în Balcani.